Oferte locuri de munca top

Certificarea firmelor din constructii, o masura necesara

Ing. Mircea Bulboacă, preşedintele grupului de firme CON-A

De mai mulţi ani, firmele ce activează în sectorul construcţiilor se confruntă cu o lipsă acută de personal calificat. Foarte mulţi meseriaşi buni au plecat din ţară, pentru a lucra în străinătate obţinând astfel bani mai mulţi. Acum, după majorarea, de la 1 ianuarie, a salariului minim brut din construcţii, unii dintre aceştia s-au întors, mai ales cei care nu apucat să-şi ducă şi familiile acolo. Cum s-ar putea rezolva această criză?

Ing. Mircea Bulboacă, preşedintele grupului de firme CON-A, ne-a declarat: “Lipsa forţei de muncă este o problemă pentru sectorul construcţiilor de mai mult timp şi s-a accentuat în ultimii trei – patru ani. Primele semne noi le-am avut din 2012, când echipe foarte bune de meseriaşi, formate de noi, ne-au plecat în afara ţării. Atunci am încercat să facem o şcoală şi, până la urmă, am înfiinţat nişte clase de meserii, dar rezultatele nu au fost grozave pentru că şi cei care au terminat aceste cursuri au plecat în străinătate. Din păcate, au plecat cei mai buni meseriaşi, tineri şi cu putere de muncă. Evident că domeniul construcţiilor a fost extrem de afectat din această cauză”.

În prezent, firmele de construcţii suferă mai mult din cauza calității slabe a pregătirii forţei de muncă.

“În cadrul grupului de firme CON-A avem aproape 1.000 de angajaţi. Cu aceşti oameni eu pot să construiesc destul de multe, şi sigur că mai putem angaja, însă problema care se pune este legată de gradul lor de pregătire şi de atitudinea faţă de muncă, care a avut de suferit de-a lungul timpului şi într-un mod negativ”, a mai spus Mircea Bulboacă.

Dimensionarea activităţii stopează dezvoltarea

Referitor la meseriile de care ar avea nevoie, preşedintele CON-A spune că, având cele două fabrici, una de structuri metalice şi una de prefabricate, cea mai mare problemă este la sudori şi operatori de maşini cu comandă numerică.

“Evident că este nevoie şi de dulgheri de calitate, zidari, fierari, am angaja la orice oră şi ducem lipsă de aceste calificări. Pentru a suplini lipsa de personal, avem cursuri pentru a-i califica la locul de muncă, cum se spune. Din păcate, a trebuit să ne dimensionăm activitatea după personalul pe care-l avem şi luăm lucrări doar în limita a ceea ce ştim sigur că putem duce la bun sfârşit. Însă, acest lucru ne stopează cumva dezvoltarea, dar lucrăm în condiţiile în care putem să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am angajat că facem. Anul trecut, am renunţat o perioadă să mai contractăm lucrări şi acum facem o selecţie a lor, ceea ce putem sigur să facem luăm, ceea ce nu putem, nu luăm. Nu putem să contractăm o lucrare şi după aceea să vedem cu cine facem treaba. Nu am făcut niciodată aşa ceva. Avem proprii angajaţi, evident că mai lucrăm şi cu subcontractori, însă şi ei se plâng de aceeaşi problemă, o fluctuaţie foarte mare a forţei de muncă”, a precizat Mircea Bulboacă.

O parte dintre muncitori s-au întors

După măsura majorării salariului minim brut, o parte dintre meseriaşi s-au întors în ţară, însă acum nu se mai pune problema de câştig, pe care aceştia îl apreciază ca fiind bun, ci iau în considerare alte criterii.

“Sunt problemele sociale care îi împiedică să revină. De exemplu, este dificil să aducă copiii pe care îi au la şcoală acolo. Pe de altă parte, în ţările unde sunt acum au asistenţă medicală mult mai bună, altfel de condiţii, şi acum la asta se reportează când vine vorba să se întoarcă. Măsura majorării salariului minim brut, o măsură bună pe care a luat-o Guvernul, ar trebui cel puţin să stopeze exodul muncitorilor, care trebuie să înţeleagă că pe sectorul construcţiilor se poate câştiga bine şi în România, dar pentru asta trebuie să te apleci bine asupra meseriei. Acesta a fost scopul acestei măsuri. Sigur, s-au întors şi se vor mai întoarce o parte dintre ei care nu şi-au dus încă familiile acolo şi care văd că şi aici se poate realiza un câştig frumos”, a precizat preşedintele CON-A.

Ce soluţii există?

În opinia sa, pe sectorul construcţiilor, ar fi câteva măsuri cruciale, care ar trebui luate. În primul rând ar trebui reînfiinţat Ministerul Lucrărilor Publice, care să aibă atribuţii pe acest domeniu şi lucrările de drumuri, de exemplu, nu ar trebui să le facă Ministerul Transporturilor sau să fie în resortul său, ci ar trebui să fie la Compania Naţională de Drumuri, iar aceasta să fie subordonată Ministerului Lucrărilor Publice.

A doua chestiune este legată de reglementările de pe piaţa construcţiilor şi anume certificarea companiilor de construcţii. “Astăzi, poate să participe la licitaţii orice companie care s-a înregistrat ca fiind firmă de construcţii, deşi nu are expertiză pentru asta, dar poate să ia un terţ susţinător şi poate să aibă susţinere de toate felurile şi să angajeze lucrări publice, ceea ce nu este, din punctul meu de vedere, în regulă. Deci, revin, ar trebui o certificare a companiilor de construcţii, iar în caietul de sarcini ar trebui să scrie cărui tip de lucrări se adresează acea lucrare”, a explicat Mircea Bulboacă.

Licitaţii mai simple, mai transparente

O altă problemă importantă, consideră preşedintele CON-A, este legată de calitatea caietelor de sarcini şi a documentaţiei de licitaţii, care ar trebui să fie la un nivel mai ridicat faţă de ceea ce este astăzi, astfel încât să nu permită ambiguităţi. Documentaţia trebuie să conţină lucruri foarte clare, fundamentate cu studii de fezabilitate bine făcute, nu ca cele de acum. În opinia sa, acestea ar constitui nişte premize bune.

“Eu aş scoate din licitaţie valoarea estimată a lucrărilor, care, de cele mai multe ori, este sub sub subevaluată şi atunci foarte multe companii nu participă la licitaţii. Opinia mea este că licitaţia reprezintă momentul în care unei lucrări i se atribuie valoarea, ori aceasta trebuie să fie stabilită pe baza cererii şi a ofertei, aşa cum ar trebui să decurgă lucrurile într-o economie de piaţă adevărată. Acum, valoarea este dată de un evaluator care a făcut şi el acum patru ani studiu, însă de atunci au tot crescut preţurile materialelor şi manoperei. La bitum, de exemplu, preţul s-a majorat cu 60%-80% şi ce să facă cel de la drumuri cu valoarea de acum a contractului scos  la licitaţie. De aceea, firmele serioase, care se respectă cât de cât, nu participă la licitaţii. De exemplu, în cazul companiei pe care o reprezint, ultimul contract cu statul a fost semnat în 2015. Abia acum, de curând, am reluat participarea la licitaţii şi sperăm, până la urmă, să semnăm ceva”, consideră Mircea Bulboacă.

“Nu am mai participat la licitaţii pentru că au fost toate subevaluate şi cu condiţii neclare, pentru că, aşa cum bine ştiţi, preţurile la materiale s-au dus foarte mult în sus, despre manoperă nu mai discut, numai în ultimul an aceasta s-a majorat cu 25%. Şi aceste aspecte nu sunt surprinse în acele valori ale lucrărilor deja aprobate. Eu nu aş pune valoarea înainte de licitaţie, ci după licitaţie să existe în documentaţie o clauză suspensivă care să prevadă că un preţ se poate aproba sau nu. Adică cei care trebuie să aprobe valoarea, până la nivel de Guvern sau instituţii abilitate, cum ar fi Ministerul Finanţelor, aprobă sau nu. Deci, te duci la licitaţie, câştigi, dar există riscul să nu se aprobe, pentru că este o valoare care o depăşeşte pe cea estimată de ei. Asta n-ar trebui să existe. Şi mai este o chestiune legată de licitaţii pe care am spus-o mereu, preţul ar trebui exprimat în euro şi plata în lei la cursul din momentul facturării, pentru a nu mai avea actualizare de preţ. Iar lucrările care durează mai puţin de doi ani nici nu ar trebui să beneficieze de actualizări de preţ. Mi-ar plăcea ca lucrurile să fie simple, clare, transparente”, a completat domnul Bulboacă.

Ar trebui mai multă ordine în sector

Potrivit preşedintelui CON-A, patronatele au fost destul de active în ultimii ani şi au obţinut această măsură importantă, o plată mai bună a angajaţilor din construcţii, chiar şi Guvernul înţelegând că este o necesitate pentru dezvoltarea sectorului.

Patronatele trebuie să continue cu certificarea companiilor de construcţii. “În alte state europene, cum ar fi Germania, de exemplu, nu poţi să te declari companie de construcţii dacă nu ai angajaţi care sunt trecuţi pe lista meseriaşilor şi trebuie să alegi de acolo cu cine lucrezi. Nu poţi să declari că ai firmă de construcţii şi să lucrezi cu tot soiul de necalificaţi. Pentru că am avut o firmă care activa pe acea piaţă, am înscris şi eu meseriaşi şi ingineri din România şi i-au acceptat, evident. Aceasta este o oarecare certificare, pe baza căreia ţi se dă acceptul să faci anumite tipuri de lucrări conform angajaţilor pe care îi ai în acel Registru Naţional al Meseriaşilor. De aceea, eu aş insista pentru ca această Casă a Constructorilor, pe care o avem, să se ocupe de aşa ceva, să aibă în «grijă» absolut toţi meseriaşii din România şi astfel să ştim foarte clar, astăzi, dacă avem sute, mii sau zeci de mii de dulgheri, de fierari s.a.m.d. Ar trebui mai multă ordine pe sector”, a concluzionat Ing. Mircea Bulboacă.

Fondat în anul 1990, grupul de firme CON-A este cel mai important constructor sibian şi printre primii constructori din România.

 

 

Citiți și:

Viitoare turnuri rezidentiale vor primi autorizatia de construire in Capitala

Schimbari pentru Autostrada Brasov – Targu Mures – Cluj – Oradea

Cat costa montajul gipscarton

 

 

 

Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/ iul-aug 2019

2 Comentarii

  1. Ing. Marius Gaitan, PMP, PMI-PBA said:

    Este un articol de exceptie care merita felicitari !
    Cunoasterea profunda a problemelor pietei de constructii si a dinamicii acesteia, racordate la realitarea zilei de azi da valoare acestui articol si totodata punctului de vedere al D-lui. Ing. Mircea Bulboacă.
    Cele două surse primare de construcții din Romania sunt sectorul privat și sectorul public. Sectorul privat este responsabil pentru majoritatea covârșitoare a proiectelor de construcții în construcții rezidențiale, comerciale, industriale și grele. Guvernul, autoritatile de stat și cele locale au subscris o cantitate semnificativă de construcții în interes public și pentru uzul public; aceste proiecte sunt sustinute și plătite cu bani publici. Legislatia și normele legale care reglementează achizițiile de servicii de construcții și de construcții fac o distincție majoră între construcțiile private versus cele publice. Serviciile profesionale, sunt rareori selectate printr-o concurență sau ofertă strictă de prețuri. Procesul de selecție este adesea subiectiv, influențand o selecție profesională de către entitatea publica, din cauza nenumăratelor reglementări create de diversele autoritati publice contractante din cele 41 judete și din sutele de organisme publice care au o anumită responsabilitate pentru realizarea de proiecte.
    Construcțiiile din sectorului public pot fi, de asemenea, un teren fertil pentru legislația politică publică deseori necunoscută în sectorul privat. În plus, licitarea competitivă prin Sistemul Electronic de Achizitii Publice – SEAP / SICAP (care adesea încurajează anumite practici și mania elementelor de eligibilitate) și considerentele politice ale construcției, plasează deseori, pentru profesioniștii în constructii, un risc mai ridicat decât este cel întâlnit mai frecvent în proiectele din sectorul privat. De aceea, constructorii care concurează în arena publică ar trebui să se familiarizeze cu regulile jocului, inclusiv: regulamentele si reglementarile publice de achiziție, diferitele seturi de cerinte ale autoritatilor contractante publice și cerințele specifice jurisdicției în care este construit proiectul.

    Referitor la Licitatiile Publice, personal as adauga faptul ca „mecanismul” acestora este TOTAL GRESIT. Documentatia de Atribuire (DA) impreuna cu Caietul de Sarcini (CS) sunt utilizate pentru a stabili CINE sa realizeze viitorul proiect (prin criterii numite „de eligibilitate” utilizate in mod abuziv si subiectiv. Acest fapt are ca si consecinta ALEGEREA de cele mai multe ori a unui constructor „tinta” , pentru care s-a customizat DA si CS. Rezultatul acestui sistem este arhi-cunoscut : constructorul (dorit !!! ) castiga licitatia (existand deja o relatie de „tovarasie” cu Autoritatea Contractanta inca de la definirea cerintelor din DA si CS. Apoi, faptul ca rezultatele (incadrarea in termene, asigurarea calitatii, … etc.) nu sunt respectate aproape ca nu mai conteaza.
    O abordare mai buna ar putea fi definirea in DA si CS a specificatiilor tehnice si de calitate pentru viitoarea constructie. Apoi, prin licitatie se poate stabili CE SE VA REALIZA ( in loc de CINE va fi constructorul) ! Adaugarea unor garantii reale (care sa poate fi utilizate de Autoritatea Contractanta in cazul unor abateri majore de la specificatii (inclusiv incadrearea in timp, respectarea cerintelor de calitate, incadrarea in costuri … etc ) . Aceasta forma de licitare ar elimina foarte multe dintre elementele subiective care lubrefiaza astazi mecanismele prin care se aloca lucrarile de constructii prin licitare.
    .

Sus