Constructorii reclamă trei probleme majore în ceea ce privește contractele pentru investiții publice.
După mai multe schimburi de adrese și întâlniri cu ANAP, după discuții la nivel de secretar de stat, Federația Patronatelor Societăților din Construcții a trimis ministrului de Finanțe, Eugen Orlando Teodorovici, o adresă în care atrage atenția asupra necesității
rezolvării a trei probleme majore care îi afectează pe constructori.
Irina Forgo, director executiv al FPSC, susține că aceste trei aspecte nu au fost coerent, predictibil și corect tratate, bulversând piața construcțiilor, de aceea ar fi necesară înțelegerea acestor probleme, precum și corectarea și găsirea unor soluții care să susțină investițiile și mediul de afaceri.
Redăm în continuare problemele ridicate de constructori:
Limitarea actualizării la nivelul salariului minim pe economie/ sector de activitate
Instrucțiunea ANAP nr 1/2019 limitează actualizarea contractelor de achiziție publică datorită creșterii salariului minim pe economie/ pe sector de activitate la nivelul salariului minim. Se face trimitere la Art 164 alin (5) din HG 395/2016, care prevede că ”prețul contractului poate fi ajustat doar în măsura strict necesară pentru acoperirea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului”.
Din păcate, se pune semnul egal între salariul minim și cost, fără a se înțelege că într-un contract de execuție costul are o componentă de manoperă, care, în mod firesc, nu este egal cu salariul minim atât timp cât lucrările nu sunt executate numai cu necalificați.
Creșterea salariului minim are efect pe toată grila de salarizare, în condițiile în care muncitorii necalificați nu pot fi remunerați la același nivel cu cei calificați.
Asistăm la o discriminare și la încălcarea principiului tratamentului egal, în care sunt avantajați operatorii economici care au câștigat contracte cu manopera la nivelul salariului minim. Dacă în 2018 un ofertant a câștigat un contract de lucrări cu manoperă la 11,4 lei/ oră va beneficia de o creștere cu circa 57% pe manoperă, iar cel care a câștigat cu 18 lei/ oră nu își va putea actualiza contractul, deși, evident, și angajații săi au primit un salariu mai mare (care se poate demonstra prin REVISAL sau alte metode).
Creșterea salariului se încadrează în ”circumstanţe pe care o autoritate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă”, deci la lit c) din art 221 (1) din Legea 98/2016 și ar trebui să fie tratată în consecință, chiar dacă un contract a fost încheiat la preț fix, prin puterea legii. Această abordare a fost respinsă de ANAP fără o justificare.
Imposibilitatea actualizării contractelor ca urmare a creșterii exagerate a prețului de achiziție de materii prime/ material
Creșterea exagerată a prețului de achiziție de materii prime/ materiale a fost inclusă în categoria situațiilor imprevizibile, care permitea actualizarea contractelor odată cu emiterea Instrucțiunii 2/2018, dar prevederea în cauză a fost eliminată după numai patru luni, prin Instrucțiunea 1/2019. Această modificare de abordare încalcă principiul predictibilității legislative, și induce un haos greu de gestionat în piață, punând în seama executantului toate riscurile aferente contractului, chiar și cele care nu puteau fi prevăzute la momentul ofertării.
Impreviziunea este recunoscută în orice tip de contract, inclusiv în achizițiile publice, situațiile imprevizibile putând fi asimilate cu ”circumstanţele pe care o autoritate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă”, caz ce poate determina – în conformitate cu art 221 (1) c) – modificarea contractului de achiziție publică.
Apreciem astfel că există baza legală la nivel de lege, deci la un nivel ierarhic superior față de o Instrucțiune, de a ajusta valoarea contractelor de execuție corespunzător creșterii exagerate și imprevizbile a prețului de achiziție a anumitor materii prime, materiale. Exemplul creșterii exagerate a prețului la bitum este o realitate cunoscută și demonstrată cu cifre de CNSP, INSSE, dar Instrucțiunea 1/2019 elimină chiar și posibilitatea de a analiza astfel de creșteri imprevizibile, încălcând chiar Directiva UE 24/2014 privind achizițiile publice.
Astfel, Directiva permite modificarea contractelor în perioada de derulare ”fără a exista nevoia de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile” referitoare la modificările nesubstanțiale, în limita a 15% din valoarea inițială pentru contractele de lucrări. Cu toate acestea România înțelege să aibă numai 5 situații în care se poate modifica un contract de achiziții publice, față de 6 situații premise în UE, optând pentru o legislație mai restrictivă și mai puțin flexibilă decât Directiva europeană, înțelegând că situația de la art 221 (1) e) și f) sunt unul și același lucru.
Imposibilitatea actualizării cheltuielilor indirecte, tratarea acestora ca sumă fixă
Consiliere metodologică ANAP nr 8882/18.07.2019 stabilește, contrar practicii curente, contrar actelor normative ce stabilesc modul de calcul al devizelor (HG 907/2016 și Ordinului nr. 1568/2002), următoarele: ”Cheltuielile indirecte și profitul nu se indexează ca urmare a creșterii cheltuielilor directe, acestea rămânând la valoarea ofertată inițial”.
Cheltuielile indirecte și profitul sunt stabilite, conform legislației specifice, ca procent/ cotă raportată la valoarea cheltuielilor directe, fapt care arată că deși se menține procentul stabilit/ asumat de operatorul economic prin oferta sa, valoarea acestuia este o variabilă. Acestea se stabilesc printr-un program de devize, orice modificare/ actualizare respectând aceleași formule. O modificare a acestor procente înseamnă modificarea ofertei, nepermisă în legislația achizițiilor publice.
Prin tratarea cheltuielilor indirecte ca sumă fixă atunci când valoarea cheltuielilor directe crește (ex: ca urmare a creșterii valorii manoperei indusă de creșterea nivelului salarial minim impus de OUG 114/2018) și ca sumă variabilă atunci când valoarea cheltuielilor directe scade (ex. renunțarea la lucrări) asistăm la o abordare diferențiată, inechitabilă și la încălcarea echilibrului contractual, asumat de părți la semnarea constractului.
Asistăm la o modificare de abordare și la încălcarea legislației achizițiilor publice privind obligativitatea menținerii ofertei, dar și a legislației privind modul de calcul al indirectelor printr-o simplă consiliere metodologică publicată pe site-ul ANAP. Menționăm că în practică, până la acest document, toate autoritățile contractante abordau unitar astfel de actualizări, aplicând procentul inițial pentru indirecte și profit la noua valoare a cheltuielilor directe. Practic, fără ca legislația să se fi modificat față de anii anteriori, pentru un contract început în 2017 până în iulie 2019 actualizarea indirectelor s-a făcut cu același procent, iar pentru restul de executat, după această dată, cu un procent mai mic.
Citiți și:
Viitoare turnuri rezidentiale vor primi autorizatia de construire in Capitala
Schimbari pentru Autostrada Brasov – Targu Mures – Cluj – Oradea
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/ iul-aug 2019
Valoarea ofertei ese mai mult decât relativa. Aceasta este stabilita prin împletirea suprafeței desfășurate cu un coeficient stabilit pe la anii 2010.Coeficientul nu a mai fost actualizat. Proiectele care primesc acum finanțare sunt elaborate cu prin anîi 2015… . Valoarea proiectului aprobata este cea cu care s-a întocmit DG fără a tine cont ca valoarea cheltuielilor directe și indirecte au crescut…. O alta problema este „lucrări similare” care în ultimii 3-5 ani sa fie în valoare de minim valoarea investiției , pe care trebuie sa o probezi din unul cel mult 3 contracte. De aici începe descriminarea . Mai departe înțelegeți. …