Prețul pe care autoritățile îl datorează persoanelor fizice și juridice în cazul exproprierilor pentru lucrările de interes public ar putea fi calculat după o nouă metodologie, potrivit unui proiect legislativ înaintat Senatului spre dezbatere.
În prezent, despăgubirile sunt realizate conform prețurilor cuprinse în expertizele întocmite de camerele notarilor publici, grilele nefiind reglementate de lege.
În acest sens, noi măsuri legislative au fost propuse de către mai mulți senatori și deputați.
Conform inițiatorilor, prețul, echivalentul despagubirii proprietarului, pentru a fi unul drept, trebuie să reflecte toate pierderile și cheltuielile antrenate de pierderea proprietății.
Astfel, se propune renunțarea la utilizarea valorilor minime cuprinse în studiile contractate de camerele notariior publici în favoarea stabilirii acestora. De asemenea, se propune o evaluare imobil cu imobil sau pe tipuri de imobile (dacă este vorba de terenuri și numai acolo unde acestea au caracteristici comparabile) efectuată de experți ANEVAR.
Despăgubirea estimată va avea două componente: despagubirea principală – cu luare în considerare a pierderii concrete de avere, și despăgubirea accesorie – cu o parte clar estimabilă, dar și o parte subiectivă, care să reflecte măcar parțial suferința emoțională a proprietarului.
Criteriile după care ar urma să fie stabilit cuantumul despăgubirii sunt următoarele:
* valoarea de piață a bunului imobil
* valoarea specială a bunului imobil, îndeosebi în cazul imobilelor cu destinație de locuință.
În cazul imobilelor cu destinație de locuință se va aplica un procent de majorare a valorii de piață corespunzător perioadei în care proprietarul împreună cu familia sa, inclusiv succesorii săi, au locuit în imobilul respectiv, astfel:
– 20% pentru o perioadă de până la 25 ani;
– 35% pentru pe o perioadă între 25-50 ani, inclusiv;
– 50% pentru o perioadă de peste 50 de ani.
La stabilirea cuantumului despăgubirii accesorii se va ține cont de cheltuielile sau pierderile suferite de proprietar cum ar fi:
* cheltuieli de relocare/mutare;
* cheltuieli cu achiziționarea unui bun imobil de substituire, echivalent în termeni de calitate, amplasament, dimensiuni, etc. cu cel supus exproprierii;
* pierderi suferite ca urmare a perturbării activității comerciale;
* pierderea de valoare de piață a părții de imobil neexpropriat dacă imobilul nu este integral supus exproprierii.
Descărcați aici Propunerea legislativă
Citiți și:
Inca o cladire dintr-un ansamblu imobiliar a primit autorizatia de construire
Un om de afaceri dezvolta activitatea de pe terenurile sale de vanatoare
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 6/septembrie 2020
