Companiilor multinaţionale din România le vor fi impuse cerinţe în materie de transparenţă în scopul combaterii evaziunii fiscale şi a planificării fiscale agresive. Aceasta ca urmare a implementării unei Directive a Uniunii Europene privind schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal.
Astfel, multinaționalele vor fi obligate, conform unui proiect de Hotărâre de Guvern, să furnizeze în raportul pentru fiecare ţară în parte dintre cele în care activează, cuantumul veniturilor, al profiturilor anterioare impozitării veniturilor şi al impozitelor pe venit plătite sau acumulate. Raportul se depune pentru fiecare an şi pentru fiecare jurisdicţie fiscală în care desfăşoară activităţi economice.
Grupurile de întreprinderi multinaţionale trebuie, de asemenea, să raporteze numărul de salariaţi, capitalul declarat, profitul nedistribuit şi imobilizările corporale din fiecare jurisdicţie fiscală.
În plus, multinaţionalele trebuie să identifice fiecare entitate din cadrul grupului care desfăşoară activităţi economice într-o anumită jurisdicţie fiscală şi să furnizeze informaţii privind activităţile economice efectuate de fiecare entitate.
Hai că nu este chiar așa de negru
Aceste obligații de raportare vor fi impuse numai grupurilor de întreprinderi multinaţionale care realizează un venit consolidat total mai mare sau egal cu 750 milioane de euro, în concordanță și cu limita stabilită de Directiva UE. Numai acestea vor fi obligate să prezinte raportul pentru fiecare ţară în parte.
În plus, proiectul de HG stabilește pentru marile multinaționale din România sancţiuni pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la depunerea rapoartelor pentru fiecare ţară în parte, un plafonul maxim de 100.000 lei. Adică ceva peste 22.000 de euro.
Planificare fiscală „agresivă” afectează companiile naționale și IMM-urile
Forma „agresivă” de planificare fiscală se manifestă în diverse moduri, cum ar fi, de exemplu, exploatarea detaliilor tehnice ale unui regim fiscal sau a neconcordanțelor dintre două sau mai multe regimuri fiscale pentru a reduce sau a evita datoriile fiscale.
Una din consecințele acestei practici se numără deducerile duble (de exemplu, aceeași cheltuială se deduce atât în statul de origine, cât și în statul de rezidență) și dubla neimpozitare (de exemplu, veniturile nu sunt impozitate nici în statul de origine, nici în statul de rezidență al beneficiarului).
În plus, deoarece îşi desfăşoară activitatea în ţări diferite, grupurile de întreprinderi multinaţionale au posibilitatea, astfel, să exploateze lacunele existente în legislația fiscală națională, precum și în cea internațională pentru a transfera profiturile dintr-o țară în alta (în medii avantajoase din punct de vedere fiscal) cu scopul de a-și reduce contribuțiile fiscale. Această practică, însă, nu este și la îndemâna întreprinderile naționale.
Atunci când grupurile de întreprinderi multinaţionale recurg la aceste practici, întreprinderile pur naţionale, în mod normal întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), pot fi afectate în mod special, întrucât sarcina lor fiscală este mai ridicată decât cea a grupurilor de întreprinderi multinaţionale.
Pe de altă parte, toate statele membre pot suferi pierderi de venituri şi există riscul unei competiţii pentru atragerea grupurilor de întreprinderi multinaţionale prin acordarea de avantaje fiscale suplimentare.
Creşterea transparenţei ar trebui să încurajeze grupurile de întreprinderi multinaţionale să îşi plătească impozitele în mod echitabil în ţara în care realizează profituri.
Descarcă proiectul de act normativ
Revista – Rasfoieste revista ARENA Constructiilor , editia mai 2017 (click aici)
TopJobs – Oferte locuri de munca in constructii (click aici)
Newsletter – Primesti gratuit stirile ARENA Constructiilor ! click aici!