În contextul impredictibilității investițiilor publice și mizării pe oferte cu prețuri cât mai scăzute, construcțiile au ajuns să reprezinte sub 5% din PIB, deși potențialul real ar fi de 9 – 10% din PIB, după cum susțin reprezentanții sectorului.
Cea mai mare problemă a constructorilor este acum asigurarea forței de muncă. Aceasta în condițiile în care onorariile pe care le încasează nu permit alinierea salariilor la un nivel comparabil cu al altor țări europene, spre care emigrează muncitorii români. În absența unei scheme de sprijin, există riscul să nu mai aibă cine să participe la viitoarele licitații cu fonduri europene sau bugetare, au susținut constructorii reuniți în cadrul Forumului “Constructori 2018”, organizat de Camera de Comerț Eleno – Română, cu sprijinul Asociației Române a Antreprenorilor de Construcții (ARACO) și Patronatului Societăților din Construcții (PSC).
“Nu există un parteneriat între finanțatorul public și companiile de construcții, ci mai degrabă o relație jupân – prestator. Această paradigmă trebuie schimbată”, afirmă Laurențiu Plosceanu, președintele ARACO.
În opinia sa, pentru perioada care urmează se conturează două riscuri majore.
“Există un risc al restartării unei recesiuni economice la nivel regional, care va genera efecte și aici, la marginea Europei, și există și riscul foarte apropiat ca fondurile europene încă disponibile și neconsumate să facă subiectul corelării cu respectarea statului de drept. Ar fi un risc major pentru sectorul de construcții să vedem că anul viitor fondurile europene nu ar mai putea fi accesate”, atrage atenția domnul Plosceanu.
Pe de altă parte, deși se vorbește foarte mult despre probleme de calitate în proiectele publice, imputate constructorilor, autoritățile nu au legiferat până acum o schemă de certificare a firmelor de construcții. Prin aceasta, companiile ar putea să demonstreze, atunci când participă la licitații, că au capacitatea să deruleze anumite categorii de lucrări și de o anumită dimensiune.
“Suntem extrem de reglementați din anumite puncte de vedere, poate chiar și tehnice sau din punct de vedere financiar, dar nu suntem reglementați și administrativ, ca certificare a companiilor. Statul a fost total dezinteresat pentru o dezvoltare sănătoasă a breslei noastre”, afirmă Cristian Erbașu, director general Construcții Erbașu și vicepreședinte PSC.
Odată implementată o schemă de certificare, nu va mai fi posibil să participe la licitațiile publice companiile „de apartament”, cu susținere din afară. La licitațiile publice trebuie să participe numai firmele care au capacitatea să realizeze lucrările respective, susține Klaus Bleckenwegner, CEO PORR Construct.
În acest sens, ARACO și PSC au solicitat autorităților promulgarea unui pachet de măsuri pentru sprijinirea sectorului de construcții și pentru certificarea firmelor din sector.
“Sper ca până la sfârșitul anului să avem parte de un pachet de reglementări care să ne ducă pe o linie pe parte fiscală, pe partea de actualizare a contractelor în funcție de prețurile reale din piață. Aceasta pentru că antreprenorii sunt prinși într-un clește din ce în ce mai strâns. Beneficiarii nu vor să accepte prețuri reale, care sunt în continuă creștere, și blochează antreprenorul prin contracte la prețuri forțate. În schimb, de jos vin niște costuri extrem de mari și de foarte multe ori greu de prezis, chiar și pe perioade foarte scurte, atât pe partea de manoperă, cât și pe materiale si utilaje, motorină. Trebuie să ajungem la un echilibru”, afirmă domnul Erbașu.
Laurențiu Plosceanu remarcă riscul apariției unor conflicte de interese în privința reglementării sectorului de construcții de către autorități. “Clasa politică este gestionată în principal de foști primari și foști președinți de consilii județene, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice promovează interesele autorităților locale. El nu poate veni să legifereze în mod obiectiv relația dintre aceste unități achizitoare și firmele de construcții”, atrage atenția domnul Plosceanu.
Un al doilea conflict de interese este legat de certificarea firmelor de construcții. Acest lucru nu ar trebui să fie gestionat de stat, ci de organizațiile patronale și profesionale relevante, împreună cu universitățile de construcții, iar statul să fie doar observator. Altfel, statul ar fi pus, de exemplu, în ipostaza de a certifica firmele de construcții înființate de primării, care nu au palmares și nici resursele tehnice și umane necesare, deci nu ar putea obține teoretic certificarea, deci există și aici riscul apariției unor conflicte de interese, consideră președintele ARACO.
Practica prețului cel mai scăzut bagă firmele în insolvență și alungă forța de muncă peste hotare
Firmele de construcții sunt în prezent forțate să se angajează într-o concurență acerbă pentru lucrări care au drept criteriu de atribuire prețul cel mai mic. Acest lucru este valabil atât în cazul proiectelor autorităților publice contractante, cât și în cazul celor din sectorul privat, precizează Sorin Greu, director general Bog’Art.
Ca rezultat, numărul insolvențelor din acest domeniu este mare. Pe lângă multe firme mici, în ultimii 7 ani au intrat în insolvență societăți cu greutate în piața construcțiilor din România. “Această problemă este cauzată de modul în care statul, care este principalul investitor în România, a creat și a impus un contract dezastruos pentru companiile de construcții”, afirmă Ioan Așchilean, director general ACI Cluj.
Concret, contractele încheiate cu autoritățile publice nu au permis majorarea prețului lucrărilor în funcție de evoluțiile din piață. De exemplu, petrolul, care stă la baza producerii bitumului pentru drumuri și a țevilor din plastic pentru rețelele de apă, a cunoscut creșteri mari de preț în perioada 2012 – 2013, fără ca acest lucru să se reflecte în contractele aflate în derulare, fapt ce a cauzat pierderi considerabile constructorilor. Tot așa, anul trecut statul a majorat salariul minim pe economie, fapt ce a dus la creștere a costurilor cu forța de muncă pentru construcțiile aflate în curs, fără a fi majorate valorile din contracte. “Statul, prin aceste contracte, a creat mediul ca aceste companii să ajungă în insolvență și să rămână țara fără constructori. Cel mai important lucru care trebuie realizat este reglementarea acestei situații neadecvate. Un contract trebuie să fie echitabil și să permită majorarea prețului în funcție de problemele din piață”, susține domnul Așchilean.
În condițiile actuale, constructorii sunt demotivați să mai lucreze pentru stat. “În ultima vreme lucrăm tot mai puțin cu statul din cauza subevaluării lucrărilor licitate. Noi nu ne ducem la lucrări subevaluate. Și în privat apar astfel de probleme”, susține Marian Petcu, director general Recon Craiova.
“Noi trebuie să nu mai primim contracte subevaluate de la stat”, afirmă și Radu Ouatu, director general Apolodor.
Ca efect, deja se înregistrează din ce în ce mai puțini participanți la licitațiile publice, ceea ce a început să stârnească îngrijorări chiar și în rândul autorităților locale.
“Autoritățile și-au dat seama că în următoarea perioadă, pe termen scurt, vor fi blocați. În ultimele 6 luni, jumătate din licitațiile pe care le-au făcut nu au avut participanți sau au avut un singur participant, iar pentru cealaltă jumătate au fost doar 2-3 participanți. Dacă încep într-adevăr toate proiectele pe care și-ar dori să le deruleze, nu vor avea cu cine să le facă”, atrage atenția domnul Erbașu.
Exodul forței de muncă din construcții în alte țări europene nu poate fi stopat fără o majorare a salariilor. Totodată, este greu pentru contractori să finalizeze lucrările la timp dacă nu se pot baza că au forța de muncă necesară.
“În ultimii doi ani facem mai mult managementul întârzierilor, pentru că toate companiile implicate în proiect întârzie. Asta din cauza forței de muncă. Nu putem penaliza pe toată lumea, ar fi un haos”, susține directorul general al Bog’Art. Atunci, compania a încercat să angajeze forță de muncă suplimentară atât din țară, cât și din străinătate. “Am început un plan de măsuri. Una dintre ele a fost angajarea unui număr cât mai mare de oameni din România, dar numărul angajărilor reale a fost foarte mic în comparație cu ceea ce ne așteptam. Desigur, există și limitările în privința salariilor. Anul trecut am luat decizia să angajăm muncitori din Vietnam. A fost o decizie bună. În schimb, procesul de selecție și de aducere a muncitorilor în România este destul de anevoios și costisitor. Durează cam 4 luni de la momentul selecției până să ai muncitorii efectiv pe șantier. Dar, având acești muncitori din Vietnam, am reușit să ne stabilizăm costurile. Productivitatea a fost mai mică la început, dar cu timpul am reușit să o creștem. Totuși, preferăm să lucrăm cu muncitorii din România, pentru că există niște bariere de comunicare și culturale cu cei străini, nu este ușor. Ca să angajăm români trebuie să creștem însă nivelul de salarizare. Doar dacă scade fiscalitatea putem crește nivelul de salarizare la un nivel apropiat față de ceea ce le oferă firmele din Austria și Germania muncitorilor români”, adaugă domnul Greu.
Poziția sa este împărtășită și de domnul Așchilean. “În ultimii ani, calitatea construcțiilor a scăzut foarte mult, în primul rând din cauza lipsei specialiștilor și a muncitorilor calificați și lipsei tehnologiilor adecvate. Muncitorii au plecat pentru bani. De ce nu plătim mai mult muncitorii? Pentru că nu avem bani! Dacă am avea bani, atunci muncitorii ar fi și acum în România. Nu sunt bani sau, dacă sunt, atunci nu este corect reglementat modul de realizare al devizelor generale”, consideră directorul general ACI Cluj.
“Nicio țară nu s-a dezvoltat exportând forță de muncă, așa cum face România astăzi. Trebuie să ajungem așadar la o salarizare corespunzătoare pentru a ne menține forța de muncă”, susține domnul Ouatu.
Citiți și:
Ce au refuzat autoritatile unui mare dezvoltator de spatii logistice
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr.8/ nov-dec 2018
FOARTE CORECTE SI PERTINENTE OBSERVATIILE. AR TREBUI SA LE PREZENTATI SI FACTORILOR CU PUTERE DE DECIZIE IN TARA.
Da, aveti dreptate, societatea noastra a prezentat de luni de zile, aceasta situatie contractorilor nostri, ministerelor care au puterea sa schimbe ceva, disperarea este foarte mare, deja toate lucrarile contractate, la pretul cel mai scazut drept criteriu de atribuire, ne conduce la FALIMENT ! Primarii striga ca asta-i pretul contractului, ferm si fara indexare, atat stiu, nimeni nu-si asuma nicio responsabilitate. Da, modul in care sunt facute legile achiz publice, de birocrati fara legatura cu economia, duc TOATE FIRMELE DIN ROMANIA SPRE FALIMENT. Nu stiu ce se poate face, caci masinaria birocratica este fr greu de urnit.