Considerații privind modificările recente aduse normelor de urbanism prin OUG nr. 100/2016

Societatea românească, statul, administraţia publică centrală și locală se află în faţa unor provocări esenţiale ale lumii contemporane, cărora va trebui să le răspundă. Dintre acestea, inevitabila globalizare a declanşat deja o serie de procese în plan politic, economic, administrativ şi juridic, între acestea, dezvoltarea durabilă a teritoriului jucând un rol important în dinamica investițiilor la nivel național, accesarea fondurilor din mediul privat dar și din surse europene și pentru armonizarea condițiilor legislative și instituționale cu cele din plan internațional.

Concret, dezvoltarea teritoriului se realizează prin intermediul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism elaborate cu observarea unor principii general valabile, asumate politic, cu reflectarea viziunii de dezvoltare ce fundamentează programul de investiţii publice şi/sau private și cu asigurarea condiţiilor de calitate, eficienţă şi siguranţă pentru activitățile de construire.

În viziunea legii-cadru în materie[1] urbanismul reprezintă unul din cele două instrumente (alături de organizarea teritoriului) prin mijlocirea căruia se realizează gestionarea spațială a teritoriului și constituie un ansamblu de activități complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel regional, naţional şi european.

Modificările de dată recentă din materia urbanismului cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100 din 15 decembrie 2016[2] aduc revizuiri Legii nr. 350/2001, pe alocuri de substanță[3], încercând să asigure profesionalizarea și transparentizarea actului de planificare a dezvoltării teritoriului dar și cenzurarea anumitor practici situate la limita sau chiar în afara legii, constatate în derularea activităților investitorilor, constructorilor, autorităților și instituțiilor cu competențe în materie.

Cu prioritate, se poate constata că noua reglementare a urbanismului accentuează necesitatea operativității în derularea procedurilor administrative specifice, concomitent cu responsabilizarea funcționarilor/reprezentanților autorităților publice cu competențe în adoptarea documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism.

Astfel, regăsim în actul normativ pus în discuție repetate exemple în care legiuitorul a considerat necesar să intervină și să delimiteze / clarifice anumite proceduri administrative în coordonate mult mai precise, cu efecte directe pozitive pentru beneficiarul actului de administrație, fie acesta investitor, constructor sau simplu cetățean.

Aceste modificări se regăsesc pe tot parcursul Legii nr. 350/2001, spre exemplu,

* lărgirea sferei atribuțiilor autorităţilor administraţiei publice judeţene și locale cu activități ce au drept scop organizarea procesului de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului judeţean şi le supune aprobării consiliului judeţean, asigurarea corelării strategiei de dezvoltare integrată a judeţului cu planul de amenajare a teritoriului judeţean, coordonarea elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului zonale şi elaborarea strategiilor de dezvoltare teritorială zonală periurbană/metropolitană (pentru Preşedintele Consiliului Judeţean) sau organizarea procesului de elaborare a planului urbanistic general, asigurarea corelării strategiei de dezvoltare integrată a unităţii administrativ-teritoriale cu planul urbanistic general, coordonarea şi monitorizarea elaborării documentaţiilor de urbanism aflate în competenţa autorităţilor publice locale (pentru Primarul localității);

* inclusiv la nivelul administrației publice centrale legiuitorul a clarificat modalitățile prin care Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Inspectoratul de Stat în Construcţii – I.S.C. împreună cu arhitecţii-şefi/urbaniştii-şefi ai judeţelor aduc la îndeplinire activitățile de control  privind aplicarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, inclusiv prin elaborarea şi actualizarea procedurilor de control în domeniu, informarea permanentă privind disciplina în domeniu şi luarea măsurilor ce se impun dar și elaborarea de ghiduri şi îndrumare pentru cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice;

* art. 34 dispune în prezent că „emiterea de certificate de urbanism incomplete, cu date eronate sau/şi cu nerespectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de urbanism aprobate ori a prevederilor actelor normative aplicabile, atrage răspunderea disciplinară, administrativă, contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii” sfera sa de aplicabilitate fiind extinsă cu acoperirea tuturor eventualelor încălcări ale reglementărilor în materie;

* includerea între contravențiile prevăzute de către art. 63 alin. 2 și a faptei de nerespectare a prevederilor privitoare la informarea şi consultarea populaţiei, conform prevederilor art. 57-61 din lege, în condițiile în care participarea publicului la activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism constă în implicarea acestuia în toate etapele procesului decizional referitor la activităţile în materie, cu asigurarea dreptului acestuia la informare, consultare şi acces la justiţie;

• lărgirea sferei răspunderii contravenționale și cu privire la fapta de neemitere a hotărârii de aprobare sau respingere a documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism ca urmare a neincluderii pe ordinea de zi a şedinţelor de consiliu judeţean/local, fapta de neconstituire de către primar a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism, ca organ consultativ cu atribuţii de analiză, expertizare tehnică şi consultanţă, conform prevederilor art. 37 din lege sau a faptei de neconvocare şi neasigurare a dezbaterii lucrărilor acestei comisii;
• este considerată contravenție și sancționată fapta de nerealizare a demersurilor de elaborare sau actualizare a planului de amenajare a teritoriului judeţean sau a planului urbanistic general, conform prevederilor art. 42 şi 46 din lege. Cu privire la planul urbanistic general, acesta are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de reglementare şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare, fiind necesară actualizarea acestuia la maximum 10 ani, în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale;
• o modificare importantă este dată de majorarea substanțială a cuantumului amenzilor prevăzute de art. 63 ind. 1, maximul ajungând în prezent până la suma de 50.000 lei, concomitent cu restrângerea sferei persoanelor care pot constata aceste contravenții, în prezent, art. 64 alin. 1 nominalizând exclusiv reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcţii – I.S.C. pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale;
• legiuitorul a considerat util să includă în acest act normativ, prin alin. 3 și 4 în art. 64 a posibilității anulării în instanţele de contencios administrativ a unei hotărâri privind aprobarea unei documentaţii de urbanism, adoptată cu încălcarea prevederilor legale, dar și a posibilității suspendării certificatelor de urbanism şi/sau autorizaţiilor de construire subsecvente documentaţiei de urbanism, precum şi a actelor administrative deja emise în baza documentaţiei astfel aprobate;
• cu privire la certificatul de urbanism, art. 31 revizuit prevede că regimul de actualizare, modificare sau detaliere a documentaţiilor de urbanism să includă informarea solicitantului cu privire la toate incidentele ce pot apărea în speță (imposibilitatea modificării prevederilor documentaţiilor în vigoare, necesitatea elaborării unui plan urbanistic zonal și modalitatea în care poate fi înfăptuită aceasta, necesitatea elaborării unui plan urbanistic de detaliu);
• nu în ultimul rând, demersul administrativ ce are drept scop obținerea certificatului de urbanism poate căpăta soluționări diferite, mult mai bine clarificate în noua reglementare, ce pot varia de la respingerea motivată a documentației, la condiționarea autorizării investiţiei de adoptarea unui nou plan urbanistic zonal, fie acesta elaborat şi finanţat prin grija persoanelor interesate, ori la condiționarea autorizării investiţiei de adoptarea unui plan urbanistic de detaliu sau chiar să permită în anumite situații întocmirea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii fără condiţia elaborării unei documentaţii de urbanism.

Avantajele acestei forme revizuite a legii-cadru din materia urbanismului sunt certe, modificările aduse asigurând, cel puțin conceptual, celeritatea actului de administrație atât de necesară beneficiarilor direcți dar și indirecți. Rămâne de văzut dacă profesionalizarea și transparentizarea administrației publice centrale și, mai ales, locale va asigura și punerea în practică a principiilor bine îmbrăcate în haină juridică de către legiuitorul Ordonanţei de urgenţă nr. 100 din 15 decembrie 2016.

Avem convingerea că acest izvor de drept, instrument în munca de zi cu zi a specialiștilor în urbanism, va asigura aplicarea cu titlu de principiu fundamental a dezvoltării durabile, a echilibrului între amenajarea urbanistică și protecția mediului, a echilibrului între cerințele de urbanism și protecția drepturilor persoanelor, participarea publicului la adoptarea deciziilor în materie de urbanism, responsabilizarea factorilor implicați în investiţiile publice şi/sau private, respectarea autonomiei locale și descentralizarea serviciilor publice cu dezvoltarea unui parteneriat între factorii implicați în actul administrativ.

 

[1] Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, modificată și completată.

[2] O.U.G. nr. 100/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, precum şi a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1052 din 27 decembrie 2016.

[3] Drept pentru care Legea nr. 350/2001 urmează a fi republicată (cu renumerotarea textelor) după aprobarea prin lege a O.U.G. nr. 100/2016.

 

TopJobs –  Oferte locuri de munca in constructii (click aici)

Newsletter – Primesti gratuit stirile ARENA Constructiilor ! click aici!