Una dintre problemele cartierelor din marile ansambluri de blocuri construite între anii 1960-1989 în țara noastră este cea legată de locurile de parcare. În modul de organizare a acestora numărul de parcări pentru rezidenţi a fost determinat după nişte calcule ce nu anticipau necesarul actual de parcări, se arată în Ghidul de regenerare urbană – Îmbunătăţirea confortului urban pentru marile ansambluri de locuinţe colective construite în perioada socialismului de stat, realizat de Banca Mondială.
Astfel, în prezent o mare suprafaţă din spaţiile libere dintre blocuri a fost ocupată ulterior cu parcări. În plus, spațiul liber nu a fost utilizat eficient prin construirea de către rezidenţi a diferite garaje improvizate ce contribuie la crearea unui mediu destructurat, neprimitor, neechitabil – cei care au fost primii locuitori ai zonelor şi-au apropriat suprafeţe de teren liber de construcţii unde şi-au ridicat aceste construcţii. În unele cazuri aceste garaje au fost girate şi prin grija autorităţilor, rezolvând probleme punctuale ale diverselor cereri individuale fără a lua în calcul impactul ulterior pe care acest tip de acţiune o poate avea asupra confortului urban viitor.
Trei soluții pentru locurile de parcare
Parcările pot fi organizate sub forma a două tipologii generice:
* parcări la nivel;
* parcări dispuse în garaje cu unul sau mai multe niveluri (subterane, supraterane, în sistem compus sub şi supra terane).
Indiferent de tipologie, organizarea locurilor de parcare în cadrul regenerărilor urbane realizate pentru marile ansambluri de locuit trebuie să fie făcută în baza următoarelor principii, precizează Ghidul menționat:
* locurile de parcare trebuie să fie subordonate şi incluse în viitoarele amenajări ale spaţiilor publice de tip stradă de diferite categorii conform profilelor propuse la capitolul anterior. Se urmăreşte realizarea de parcări în lungul străzilor, paralele cu direcţia de deplasare;
* locurile de parcare trebuie să fie dispuse în zona perimetrală structurii de tip insulă urbană, astfel eliberându-se domeniul public şi zona ce se prefigurează a fi zona de interior a insulei urbane. Aceste zone fără maşini pot fi recuperate în vederea asigurării de spaţii urbane publice şi semi-publice pentru desfăşurarea diferitelor activităţi conexe locuirii: locuri de joacă pentru copii, spaţii pentru petrecerea timpului liber, spaţii ale comunităţilor locale etc.
Scenariul 1
După stabilirea noilor structuri de tip insulă urbană, şi în urma reorganizării generale a cartierului, se stabilesc zonele ce pot fi recuperate din utilizarea de tip loc de parcare şi transformate în spaţii ale comunităţilor locale.
Astfel, interiorul insulelor urbane nou configurate poate fi eliberat de parcări şi redat utilizării comunităţilor locale.
Acest scenariu implică costuri scăzute pentru realizare putând fi compensat prin stabilirea unor noi alternative pentru parcare:
– reorganizarea spaţiului liber dintre construcţii;
– asigurarea necesarului de parcări prin construirea de parcaje supraterane;
– asigurarea unor sisteme alternative de deplasare în cadrul oraşului, fiabile, rapide, comode, atractive: transport în comun de calitate, o reţea velo conectată.
Scenariul 2
Spaţiile libere dintre imobilele de locuit ce iniţial conţineau parcări la nivel pot fi organizate cu parcări subterane sau semi-îngropate peste care se pot structura spaţii libere ce pot fi folosite pentru activităţile comunităţilor învecinate.
Toate cazurile ce implică noi investiţii pentru construirea de clădiri ce conţin noi locuri de parcare trebuie să conţină şi noi funcţiuni suplimentare sub forma de dotări de proximitate pentru locuitorii zonei. În cazul parcărilor subterane sau semi-îngropate aceste funcţiuni implică utilizarea spaţiului de peste garaje pentru activităţi pentru petrecerea timpului liber sau sportive de proximitate pentru toate grupele de vârstă (loc de joacă pentru copii, terenuri sportive pentru jocuri de echipă, loc de întâlnire pentru comunitate, grădini comunitare etc.)
Scenariul 3
În cadrul marilor ansambluri de locuit pot fi identificate spaţii libere ce pot constitui locul pentru viitoare parcări supraetajate care ar rezolva nevoia de parcări şi în acelaşi timp ar face posibilă recuperarea spaţiului liber dintre imbobile şi reda utilizării de către comunităţile locale pentru diverse activităţi.
Acest proces de identificare a noilor poziţii pentru parcările supraetajate trebuie să urmeze celorlalte procese de reorganizare structurală a cartierului, şi nu înainte de aceste etape. Noile parcări supraetajate trebuie să fie dispuse articulat cu noile structuri propuse de reorganizare şi să participe la rezolvarea problemelor legate de confortul urban şi imaginea finală a mediului construit.
Astfel, în urma ierarhizării spaţiului liber de construcţii şi în urma organizării lui sub diferite forme (străzi cu diferite categorii, spaţii verzi publice de diferite tipologii, spaţii publice identitare ale comunităţilor percepute ierarhic – comunitatea insulei urbane, comunitatea locală şi comunitatea unităţii de vecinătate), noile imobile cu parcări supraetajate trebuie să participe la configurarea acestor spaţii oferind întotdeauna la nivelul parterului funcţiuni active pentru locuitorii zonei: comerţ, servicii, alimentaţie publică etc.
Un alt element ce poate fi de interes pentru proiectarea acestui tip de imobil ar fi o organizare flexibilă şi adaptabilă mai ales din punct de vedere al înălţimilor libere ale nivelurilor curente. Astfel organizate, cu înălţimi mai mari libere ale etajelor curente, aceste imobile ar putea în viitor să fie convertite în alte funcţiuni în acord cu evoluţia generală a societăţii – se poate preconiza o scădere pe viitor a necesarului de parcări şi folosirea cu precădere a transportului în comun; aceste imobile pretându-se spre convertire parţială în spaţii pentru co-working, spaţii comunitare, petrecerea timpului liber etc.
În orice situaţie aceste noi clădiri pentru parcare trebuie să fie unele multifuncţionale, care pe lângă asigurarea necesarului de parcări să asigure şi dotări suplimentare în vederea creşterii calităţii vieţii în aceste zone.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie-decembrie 2020
