Dávid Kertész, consultant tehnic izolaţii
La construcţia unei clădiri, în marea majoritate a cazurilor se economiseşte la izolaţii. Termoizolaţiile se execută deficitar, cu materiale de grosimi mai mici, iar hidroizolaţiile cu materiale mult prea ieftine, chiar se şi omit de multe ori. Se calculează un buget, se alocă banii pentru aceasta, dar nu întotdeauna se ţine cont de importanţa izolaţiilor.
Acum câţiva ani era adevărată teoria conform căreia costul hidroizolaţiilor era undeva la circa 1% din valoarea construcţiei, şi totuşi, mult mai importantă este pentru mulţi proprietari de exemplu o cabină de duş cu radio şi telefon, o cadă cu hidromasaj, o baterie ultramodernă, etc., decât realizarea unei bune izolaţii a clădirii în care va locui tot restul vieţii.
Este logic faptul că, dacă se alocă un buget pentru realizarea construcţiei, iar tot din acest buget se consumă şi pe lucruri extravagante, nu mai rămân fonduri pentru izolaţii. Aici nu vorbim de cazurile în care beneficiarul îşi permite aceste lucruri pe lângă realizarea unei eficiente izolări a clădirii, ci de cazurile când acest lucru devine primordial faţă de izolaţii.
O parte din responsabilitate o au şi proiectanţii, care de multe ori nici ei nu stăpânesc bine metodele tehnice de realizare a izolaţiilor sau nu cunosc în totalitate materialele izolatoare existente pe piaţă. De cele mai multe ori se specifică doar prezenţa şi locul izolaţiilor, fără a sublinia anumite caracteristici pe care ar trebui să îndeplinească materialele izolatoare, atât cele termo, cât şi cele hidro.
Hidroizolaţia fundaţiilor se realizează odată cu hidroizolaţia plăcii de peste terenul amenajat. Astfel se evită capilaritatea apei spre zidării şi spre pardoseli. Nu există situaţii în care această hidroizolaţie poate fi neglijată! Chiar dacă apa freatică este mult sub cota zero a clădirii, hidroizolaţia va fi realizată contra vaporilor de apă ce se pot dezvolta în pământul de sub clădire şi vor tinde spre încăpere.
Lipsa hidroizolaţiei dintre fundaţii şi pereţi poate duce la degradarea acestora din urmă. Zidăriile vor fi în permanenţă umede, iar pe timp de iarnă peretele de cărămidă va deveni o punte termică, pierzând calităţile termoizolatoare şi creându-se astfel cale liberă apariţiei mucegaiului pe interior. Fenomenul de îngheţ – dezgheţ va deteriora, de asemenea, peretele în mare măsură, mai ales dacă lipseşte şi termoizolaţia exterioară a acestuia.
Pentru realizarea hidroizolaţiei fundaţiilor există în momentul de faţă materiale performante, de exemplu membranele bituminoase groase, de 3-4 mm şi cu inserţie de ţesătură din fibră de sticlă sau voal de poliester, care se pun în operă prin termosudare cu flacăra. Datorită caracteristicilor superioare, aceste membrane rezistă în bune condiţii sarcinilor cărămizilor care se vor aşeza peste ele. Nu este de admis realizarea acestor hidroizolaţii cu cartoane bituminate. Acestea sunt realizate prin impregnarea cartoanelor cu bitum şi se rup, se găuresc foarte uşor chiar în timpul punerii lor în operă. Acestea vor putrezi din cauza absorbţiei de apă a cartonului din jurul zonelor afectate şi astfel hidroizolaţia realizată nu mai corespunde scopului pentru care a fost realizată.
Termoizolaţia fundaţiilor se realizează la soclurile clădirilor pentru a evita sau a micşora pierderea de căldură prin acea zonă. De obicei se realizează termoizolaţia de sub pardoseala parterului, însă în zona pereţilor exteriori se simte că trage aerul rece. Acest lucru se poate contracara prin realizarea termoizolaţiei soclului cu polistiren extrudat (XPS) care se montează mecanic, cu adeziv şi dibluri din plastic pe soclu, după care se finisează prin diferite modalităţi.
O metodă bună şi practică poate fi săparea fundaţiei la o lăţime mai mare decât necesită din punct de vedere static, al rezistenţei clădirii şi pozarea plăcilor XPS pe partea exterioară a şanţului de fundaţie, pe toată adâncimea ei, după care se toarnă betonul pentru fundaţie. Astfel se micşorează şi pierderea de căldură sub nivelul soclului, prin pământ.
Subsolurile sunt cele mai sensibile zone ale construcţiilor din punctul de vedere al izolaţiilor. Termoizolaţia acestora nu este chiar aşa de importantă. Însă hidroizolaţia lor este o lucrare de importanţă majoră, câteodată chiar de importanţă egală cu o bună şi corectă armare a unui planşeu, a unui stâlp sau a unei grinzi.
Termoizolaţia subsolurilor se realizează de obicei în zona în care peretele de subsol nu mai este în pământ, la soclu, în rest pământul realizează această termoizolaţie a subsolului.
În ceea ce priveşte hidroizolaţia subsolurilor, acolo se poate greşi doar o singură dată, dar această greşeală poate fi una extrem de drastică în ceea ce priveşte clădirea. O hidroizolaţie deficientă la subsol aproape că nu se mai poate remedia deloc! În marea majoritate a cazurilor nu se mai poate realiza repararea sau refacerea acestei hidroizolaţii deoarece nu se vede cu precizie locul unde se infiltrează apa şi nu avem posibilitatea să ne atingem de materialele hidroizolatoare puse în operă, acestea fiind deja acoperite cu umplutură pe lângă pereţi sau cu plăci de beton şi finisări la pardoseală. În cazul unui acoperiş plat problemele apărute la hidroizolaţie se pot remedia, în cazul subsolurilor acest lucru este aproape imposibil.
De unde pot apărea problemele la hidroizolaţia subsolurilor?
Cel mai adesea problemele sunt legate de calitatea slabă a materialelor folosite, dar şi de slaba calificare a muncitorilor care le pun în operă.
Aminteam mai sus de faptul că, în cele mai multe cazuri, se folosesc materiale hidroizolatoare ieftine, de slabă calitate şi de faptul că proiectanţii omit să specifice parametri minimi pe care ar trebui să îi îndeplinească materialele hidroizolatoare. La hidroizolarea subsolurilor nu se mai folosesc cartoanele bituminate, punerea lor în operă cu bitum fierbinte ar fi mai grea. Se cunoaşte că pentru aceste lucrări se folosesc membrane bituminoase care se termosudează cu flacăra sau membrane din PVC care se fixează mecanic şi cu aer fierbinte. Dar în general se ştie doar atât…
Fiind vorba de suprafeţe verticale, cerinţele de calitate a membranelor sunt mai mari, de la grosime şi tipul inserţiei, până la tipul bitumului din care este realizată membrana bituminoasă de exemplu. Fiind vorba de fixarea membranelor pe suprafeţe verticale, tipul acestora trebuie ales cu atenţie. Datorită faptului că membrana trebuie sudată pe toată suprafaţa de suportul în prealabil amorsat, aceasta trebuie să aibă un conţinut suficient de bitum. Acest lucru este asigurat doar la grosimi de membrană de minim 4 mm. Inserţia membranei este foarte importantă, deoarece, ea fiind în general la mijlocul celor 4 mm, se încălzeşte uşor, iar după răcire poate să se contracteze, trăgând după ea toată membrana. Nu în ultimul rând este foarte important şi tipul bitumului, care trebuie să aibă o aderenţă superioară chiar şi la o încălzire, o topire mai slabă. Deci la un punct de înmuiere mai scăzut să aibă o aderenţă superioară (de exemplu bitumul elastomer – SBS).
Factorul uman la rândul lui poate fi generator de probleme care pot apărea la hidroizolaţia unui subsol. La un acoperiş plat este foarte importantă circulaţia, difuzia vaporilor sub membranele hidroizolatoare spre gurile de aerisire ale sistemului izolator, de aceea nu se lipesc pe toată suprafaţa lor de stratul suport, ci numai cât să nu fie luate de vânt. Însă, la realizarea hidroizolaţiei subsolurilor materialul hidroizolator bituminos trebuie termosudat pe toată suprafaţa lui de stratul suport amorsat. Această lucrare necesită o atenţie sporită, o pricepere mare în realizarea unor astfel de lucrări. În plus, la un perete de subsol pot exista străpungeri pentru diferite conducte, iar în jurul acestor străpungeri realizarea hidroizolaţiei eficiente necesită multă atenţie şi seriozitate.
O altă cauză a apariţiei problemelor la hidroizolaţia subsolurilor poate fi alegerea necorespunzătoarea a soluţiei, a metodei de hidroizolare. Este foarte uşor de desenat şi arată frumos pe detaliul de execuţie din proiect al subsolului hidroizolaţia pozată pe partea exterioară, dar nu este uşoară realizarea acesteia pe şantier. Pentru a fi eficientă, o hidroizolaţie la subsol trebuie să fie realizată corect atât pe verticală, cât şi pe orizontală. Hidroizolaţia celor două suprafeţe trebuie perfect termosudată una de alta. În prima fază se realizează hidroizolaţia orizontală a plăcii de subsol, care este mai mare pe toată direcţiile cu circa 20 cm decât conturul subsolului. După aceasta se construieşte peretele de subsol şi se realizează hidroizolaţia verticală, concomitent cu termosudarea acestei membrane cu cea orizontală lăsată liber în afara peretelui de subsol. Lucrarea de termosudare a celor două membrane este aproape imposibil să se facă în mod corect, deoarece partea de membrană orizontală care rămâne în afară se murdăreşte în timpul construirii peretelui de subsol, chiar se distruge de multe ori. Oricât de bine şi corect s-ar realiza hidroizolaţiile orizontale şi verticale, în zona de îmbinare dintre cele două suprafeţe vor apărea înfiltrările în marea majoritate a cazurilor.
Metoda cea mai eficientă pentru evitarea acestui lucru este alegerea soluţiei de hidroizolaţie a subsolului tip cuvă. Prin această metodă se construieşte un perete de susţinere a hidroizolaţiei verticale şi se hidroizolează în două straturi atât placa orizontală, cât şi acest perete vertical, după care în interiorul cuvei se construieşte subsolul. Această metodă permite o mai bună şi corectă realizare a hidroizolaţiei şi nu mai necesită o protecţie a acesteia dinspre exterior, protecţia fiind chiar peretele de susţinere care s-a hidroizolat. Dar nu se poate garanta nici la această metodă eficienţa hidroizolaţiei dacă nu se ţine cont de calitatea materialelor şi de priceperea şi seriozitatea celor care execută lucrarea.
Cum poate controla beneficiarul calitatea lucrărilor de termohidroizolare?
Controlul lucrărilor de izolaţii în mod personal de către beneficiari sau dezvoltatori este un lucru greu de realizat din simplul motiv că ei nu se pricep de cele mai multe ori la aceste lucrări. Beneficiarul clădirii ştie că îşi doreşte trei camere, o bucătărie, o cămară, două băi , etc şi ştie că va trebui să aloce banii pentru construcţie. Dezvoltatorul imobiliar ştie că doreşte să construiască zece clădiri într-un parc rezidenţial, clădiri cu anumite suprafeţe, cu camere, bucătării, băi, etc. şi că va trebui să finanţeze într-un fel sau altul investiţia.
Dar în bugetele lor, atât un beneficiar, cât şi un dezvoltator trebuie să includă cheltuieli pentru asistenţi şi consultanţi tehnici pentru astfel de lucrări sau să contracteze diriginte de şantier, care la rândul lui va conlucra cu specialişti în domeniul izolaţiilor.
Nu este un lucru uşor de realizat, pentru că beneficiarul poate va dori o lucrare de izolaţie bună la costuri mici, fapt ce poate duce şi la compromisuri care pot afecta într-un mod sau altul calitatea finală a lucrărilor de termo şi hidroizolaţii. Şi apoi se va căuta vinovatul…
Cum puteţi evitaţi problemele de termohidroizolare la fundaţii şi subsoluri ?
Primul lucru pe care îl face beneficiarul sau dezvoltatorul când vrea să construiască este să caute un proiectant sau o echipă de proiectanţi care pun pe hârtie ideile sale. Acest proiectant sau echipă de proiectanţi are o mare responsabilitate, deoarece nu este suficient să proiecteze, să deseneze o clădire estetic frumoasă, această clădire trebuie să fie şi funcţională şi să îndeplinească cerinţele clientului său.
O clădire nu poate fi funcţională, nu poate fi locuibilă fără un confort termic, fără o termoizolaţie corectă şi eficientă. O clădire nu poate fi locuită cu plăcere dacă din cauza lipsei totale sau parţiale a hidroizolaţiei apare apa şi acolo unde nu s-a dorit iniţial… Deci, în proiectul de execuţie proiectantul va trebui să specifice pe lângă prezenţa şi locul izolaţiilor şi caracteristicile materialelor izolatoare, după care beneficiarul/dezvoltatorul va căuta sau va negocia spre achiziţionare materialul la preţul convenit pentru el.
Deci, prima recomandare pentru beneficiari sau dezvoltatori este căutarea unui proiectant/echipă de proiectanţi, conlucrarea cu echipa de proiectanţi care este capabilă să-i realizeze cerinţele cu mare pricepere.
O altă recomandare pentru beneficiari este să caute echipe specializate cunoscute pentru astfel de lucrări, să ceară recomandări, referinţe de la echipa cu care doreşte să execute lucrările de izolaţii.
Nu în ultimul rând un beneficiar sau dezvoltator ar trebui să ceară sfatul sau părerea unui specialist, altul decât cel care execută lucrarea propriu-zisă.